Arhivă categorie Leadership

Zece povești despre inteligență emoțională (1). Omul care a salvat un munte. 

Despre respectul de sine. Evaluarea corectă, înțelegerea și acceptarea sinelui.

L-am întâlnit pe W Mitchell la Las Vegas în 2010, invitat de Janelle Barlow, pe atunci colega noastră de la TMI US. A venit în fața noastră în scaunul cu rotile. Și-a început prelegerea întrebându-ne dacă am fost vreodată în închisoare. Ne-am uitat curioși unii la ceilalți și am constatat că avem cel puțin un lucru în comun.

Apoi ne-a spus povestea lui. Fost pușcaș marin, la 27 de ani făcea cursuri de aviație, avea o slujbă pe care o adora, o iubită cu care călătorea în locuri minunate. Era pe șaua unei motociclete Honda, cumpărată cu o zi înainte, când o mașină i-a virat în față. În urma cionirii cu mașina, capacul defect al rezervorului a căzut, benzina a luat foc arzându-i două treimi din suprafața corpului printre care și fața. După patru luni de spitalizare și operații chinuitoare a ieșit din spital cu o înfățișare care cu greu mai aducea cu cel care fusese înainte și cu o parte dintre degete amputate. A continuat să urmeze cursurile de aviație și a obținut un brevet de zbor. Cu o parte din banii primiți de la compania de asigurări și-a cumpărat un avion. În 1975, în timp ce intenționa să-și ducă niște prieteni la San Francisco, din cauza gheții depuse pe aripile avionului pe care îl pilota, acesta s-a prăbușit după decolare, pasagerii scăpând cu răni ușoare iar el rămânând paralizat, într-un scaun cu rotile pentru restul vieții. Acel scaun a fost ani de zile închisoarea lui.

Multora dintre cei cărora le-am povestit această istorie, li s-a părut dificil să imagineze ce curs ar fi putut urma viața acestui om. Dar Mitchell ne-a povestit, mai departe, cum au mers lucrurile. După o perioadă de refacere și împăcare cu situația, s-a gândit că înainte de al doilea accident putea să facă 10.000 de lucruri. Acum nu mai putea face decât 9.000. Către care să-și îndrepte atenția, către cele 1.000 pe care nu le mai putea face sau spre cele 9.000 care erau în continuare accesibile? Retoric.

Așadar, a redevenit o persoană prezentă social, a candidat la primăria micului Crested Butte și a câștigat cu 20 de voturi fotoliul de primar dar cel mai important proiect a fost unul neașteptat.

Crested Butte (foto) este un orășel cu câteva sute de locuitori, mulți dintre ei mineri pensionați, un resort de ski, loc de recreere și cu o natură sălbatică. În timpul mandatului său, AMAX (tot patru litere, sic!), cea mai mare companie minieră din lume în acel moment, a pregătit o investiție de 2B $ într-o gigantică exploatare minieră de molibden, în muntele din apropierea micului oraș. Anticipând dezastrul ecologic care ar fi urmat acestui proiect, Mitchell, primarul unei comunități de câteva sute de oameni, a anunțat că vrea să discute despre proiect cu CEO-ul companiei. Răspunsul companiei a fost „Nu, mulțumim.” Mitchell a pornit o campanie, care a durat patru ani, împotriva acestui proiect minier care ar fi distrus pe lângă munte, întregul echilibru de care locuitorii orașului se bucurau. După patru ani AMAX anunța renunțarea la proiectul minier iar Mitchell a devenit „primarul care a salvat un munte”.

Seamănă cu povestea filmului Avatar? Da, James Cameron s-a inspirat din povestea vieții lui W Mitchell.

Ingredientele succesului său sunt accesibile și firești pentru un om obișnuit: dragoste, muncă, simțul umorului și puterea de a ne accepta așa cum suntem. Mitchell spune, „Nu este despre ce ni se întâmplă, ci despre ce facem cu ce ni se întâmplă.”

Astăzi trăiește în California, este implicat în organizații pentru protecția mediului și își împărtășește experiența în conferințe.

Anti-inteligența

Inteligența generală este îmbinarea dintre capacitatea de a utiliza informația (memorare, analiză, evaluare etc), măsurată prin IQ și capacitatea de adaptare la mediu, măsurată prin EQ (emotional quotient). Inteligența este o formă de energie. Conversia acesteia în activități subordonate unor obiective contribuie la atingerea acestora.

Anti-inteligența este capacitatea de a face rău deliberat adică de a folosi IQ-ul pentru a transforma mediul în mod distructiv. Poate fi numită o inteligență a răului sau o energie distructivă.

De exemplu:

Un om inteligent (I), atunci când nu este înțeles, încearcă să îmbunătățească modul în care comunică.
Unul anti-inteligent (aI) încearcă să demonstreze sau induce în mod subtil ideea că celălalt nu înțelege.

I: Își asumă răspunderea pentru greșeli.
a-I: Ascunde dovezile, încearcă să convingă că sistemul de evaluare este greșit sau modifică criteriile după care se evaluează greșeala.

I: Când este nevoit să colaboreze cu persoane care nu sunt preferatele sale, caută cel mai bun mod pentru a o face.
a-I: Caută motive pentru a nu colabora și le prezintă într-un mod „convingător”.

I: Se adaptează la regulile comunității din care face parte.
a-I: Încearcă să impună comunității regulile sale sau ignoră regulile comunității.

I: Influențează grupul în interesul grupului.
a-I: Manipulează în interes personal.

I: Își găsește locul într-un grup.
a-I: Nu-și găsește locul și distruge coeziunea grupului prin intrigi bine regizate.

Anti-inteligenții își disimulează cu îndemânare natura negativă încât deseori sunt dificil de identificat. Claritatea principiilor și valorilor unui grup poate revela latura negativă a inteligenței lor pentru a fi izolați sau eliminați din grup.

Hai să zic altfel…

Limbajul negativ transformă de multe ori comunicarea în conflict. Se întâmplă între colegi, prieteni, părinți și copii, pe stradă, la serviciu, peste tot. Același lucru care sună agresiv, poate fi spus într-o formă care să nu creeze adversari ci parteneri de dialog. Câteva exemple:

Cola e mai bună.Îmi place mai mult Cola.
Lumea e agitată în București.Mă obosește/Suport greu agitația din București.
N-ai dreptate!Eu sunt de altă părere.
N-ai înțeles!Hai să zic altfel.
E mai bine să fii vegetarian.Am auzit opinii cum că e mai bine să fii vegetarian.
Nu ne mai revenim…Eu nu văd o soluție…
Greșit!Ajută-mă să înțeleg.
Minte sigur!Am îndoieli că ăsta-i adevărul.
Dubai e nașpa!Mie nu mi-a plăcut în Dubai.
Nu e bine cum zici tu!Uite ce cred că se întâmplă dacă facem cum zici tu.
De ce nu mi-ai zis mai devreme?Eu acum aflu asta.
Să-ți explic…!Uite ce vreau să zic…
Pentru că am mai făcut așa!Aș vrea să înțeleg cum am putea face altfel.
Toți sunt corupți!Toți sunt corupți!

Evident că ultimul rând e o glumă. Formularea pozitivă ar fi „Eu sunt direct afectat de corupție” însă fenomentul este atât de extins încât pare un miracol să mai fie cineva neatins.

Cele două tipuri de limbaj se deosebesc prin următoarele caracteristici:

NegativPozitiv
Acuzație, critică sau judecată de valoareConstatare sau preferință personală
Accentul pus pe celălaltAccentul pus pe sine
CauzăSoluție
„Nu se poate”„S-ar putea dacă…”

De aici se vede cu ușurință cam ce e de făcut pentru a păstra dialogul deoparte de boala monologurilor în paralel.

Vă doresc cât mai multe formulări pozitive!

Alianța 2020 USR PLUS și „dilema prizonierului”

„Dilema prizonierului” este o situație în care un individ își apără propriile interese fără a coopera cu ceilalți care participă, aceștia fiind în dezavantaj, sau cooperează, astfel toate părțile au de câștigat.

De exemplu, două companii de băuturi răcoritoare concurează într-o piață. Dacă una dintre ele mărește bugetul de promovare și scade prețurile iar cealaltă nu procedează la fel, prima câștigă iar a doua pierde. Dacă cealaltă răspunde cu aceleași măsuri, atunci vânzările se echilibrează dar cu costuri pentru ambele companii. Dacă nici una nu schimbă bugetul de promovare și prețurile, ambele au profit mai mare.

USR și PLUS participă la alegerile europarlamentare. Ambele au cea mai mare parte a electoratului din același bazin. Opțiunile sunt de a coopera sau de a concura. 

CompetițieCooperare
250.000 de semnături fiecare400-500.000 de semnături împreună
Două bugete de campanie, campanii mai slabeBuget comun mai mare, campanie mai puternică
Electorat divizat, antagonizatElectorat unit
Rivalitate la nivel localCooperare la nivel local
Echipe de campanie concurente și miciEchipă comună și mai puternică

Este greu de spus care dintre cele două opțiuni va mobiliza mai mult electoratul care nu participă la alegeri. O alianță poate genera speranța unei forțe politice noi și poate mobiliza o parte din electoratul pasiv, cum și participarea separată îl poate lăsa în indiferența sau blazarea din ultimii ani.

Cooperarea este bazată pe încredere, ceea ce din punct de vedere psihologic înseamnă convingerea sau sentimentul că celălalt este de aceeași parte cu tine și pune umărul la același scop fără a încerca să profite.

În același timp cooperarea depinde de câteva condiții și este expusă unor riscuri.

  1. Gândire integrativă, nu distributivă. Scopul este comun, soluțiile dacă sunt diferite trebuie integrate;
  2. Resonsabilități egale, drepturi egale;
  3. Putere echilibrată, nu distribuită. Sentimentul de dezechilibru de putere declanșează mecanisme de apărare a intereselor individuale;
  4. Timp (mult) pentru clarificarea detaliilor cum ar fi delimitarea ariilor și nivelurilor de responsabilitate. Neclaritățile, zonele gri pot duce la contribuții necalificate.
  5. Relația dintre parteneri și scopul sunt la fel de importante. Orice concesie făcută acestora o transformă în competiție sau în compromis.
  6. Scopul comun este mult mai presus de cele individuale.

Având în vedere că ambele partide au resurse umane cu o experiență practică reală și dovedită, pe care în ultimii 30 de ani niciun partid nu a reușit să o strângă, premizele sunt că 2019 poate fi anul unor schimbări mari în structura clasei politice.