Vrei să fii trainer?

deCiprian Teleman

Vrei să fii trainer?

Când vezi pe cineva dându-se relaxat cu rolele prin parc iar tu nu te-ai dat niciodată, îți vine să zici că nu e mare scofală, asta până le pui în picioare și iei prima trântă. Același lucru l-ar putea spune unii și despre training, că e ușor să le spui unor oameni ceva ce știi tu bine iar ei să pice pe spate. Asta până ajungi în fața lor și constați la final că nu vine nimeni să te ia în brațe și să-ți mulțumească pentru cât bine i-ai făcut.

Acum douăzeci de ani mă uitam cu o admirație vecină cu invidia la traineri. Îi vedeam ca pe o selecție specială a rasei și a sorții. Erau selectați dintre zeci sau sute de aspiranți, treceau prin evaluări greu de înțeles, prin pregătiri care cereau muncă asiduă, prin stresul primelor livrări și mai ales al primelor evaluări și alte cazne, în mintea mea greu de îndurat pentru membrii obișnuiți ai speciei.

Întâmplarea a făcut să ajung în această lume și să pot vorbi despre ea prin filtrul momentelor trăite de mine de-a lungul a paisprezece ani petrecuți bună parte dintre ei în sala de curs.

Am găsit câteva calități care îi pot asigura unui trainer o carieră de succes.

  1. Profiler sau cu alte cuvinte o capacitate deosebită de evaluare a oamenilor. Trainingul este bidirecțional, chiar dacă uneori nu pare. Pentru a-și atinge obiectivele, trainerul trebuie să înțeleagă cu mare ușurință tipurile de personalitate pe care le întâlnește și să deschidă canale de dialog cu acestea. Un trainer bun este cel care le asigură participanților confortul psihologic necesar învățării și nu cel care îi face să se simtă incomod, arătați cu degetul, apostrofați sau ironizați. Este cea mai ușoară cale de a transmite cunoștințe, de a dezvolta abilități sau de a schimba atitudini.
  2. Fizician. Cu anumite simplificări, un grup de participanți la curs poate fi considerat un sistem izolat. După cum spune fizica, energia nu poate fi produsă, nici distrusă ci doar transformată. În acest sens, grupul are la începutul unui curs o energie care poate fi pozitivă, motrice, atunci când există un interes anticipat pentru acel program sau negativă, de rezistență, atunci când oamenii sunt trimiși fără a li se cere părerea dacă vor sau nu să fie acolo. Rolul trainerului este de a folosi acea energie în cel mai economic mod posibil pentru a-i ajuta pe participanți să obțină schimbările necesare. Când energia este de rezistență trainerul se aliniază cu ea apoi schimbă treptat direcția prin întrebări sau invitații la reflecție, către cea dorită. 
  3. Filosof. O condiție necesară, nu și suficientă, pentru a adopta o schimbare este înțelegerea sensului acelei schimbări. Unele programe livrate de traineri abundă în „ce”, „cum” sau „când” și foarte puțin sau deloc despre „de ce”. Un trainer bun introduce conceptele prin a-i ajuta pe participanți să-și găsească propriile răspunsuri la întrebările cu „de ce” sau mai precis la cele care au legătură cu sensul schimbării.
  4. Medic specialist. Acesta înțelege corpul în ansamblu, relațiile dintre aparate și sisteme, parametrii optimi de funcționare și modul în care aceștia pot fi atinși. Medicul nu tratează simptome ci caută să descopere cauza pentru a recomanda un tratament. Un trainer bun înțelege o organizație în ansamblul ei și știe să ajungă la cauzele lucrurilor care trebuie îmbunătățite. Dacă într-o organizație oamenii se plâng de lipsă de timp aceasta ar putea proveni din volumul mare de muncă, din stilul în care managerii conduc echipele și nu din modul în care oamenii se organizează. 
  5. Jazzman. Chiar cu un design de program bine făcut, cu o analiză bună a nevoilor de pregătire, uneori realitatea din sala de curs este diferită. Un jazzman este un virtuoz dar și un foarte bun cunoscător al temelor muzicale, cele două calități oferindu-i lejeritatea de a improviza. Un trainer bun știe când, cum și cât trebuie să se abată de la „partitură” având în minte obiectivul pe care dorește să-l atingă. Bunăoară în timpul unui program cu o echipă de management ale cărei așteptări sunt să învețe cum să delege mai bine, trainerul descoperă că stilul de comunicare al participanților este ironic, cu note agresive, lucru pe care nu l-a descoperit în etapa de analiză. Atunci el va introduce un intermezzo despre asertivitate pentru a construi delegarea pe o fundație potrivită.

Pot spune, uitându-mă retrospectiv, că în fiecare dintre cele cinci arii, cu un plan bun, cu o execuție de asemenea, oricine poate atinge cote înalte de performanță.

Peste cele de mai sus, pentru o rețetă completă de succes în meseria de trainer, mai este nevoie de ceva, de o dorință puternică de a contribui la o lume mai bună prin a-i face mai buni pe cei din jur.

Îmi salut colegii de breaslă, cu considerație pentru munca pe care o fac!

Despre autor

Ciprian Teleman administrator

%d blogeri au apreciat: