Arhivă lunară martie 2019

deCiprian Teleman

Zece povești despre inteligență emoțională (1). Omul care a salvat un munte. 

Despre respectul de sine. Evaluarea corectă, înțelegerea și acceptarea sinelui.

L-am întâlnit pe W Mitchell la Las Vegas în 2010, invitat de Janelle Barlow, pe atunci colega noastră de la TMI US. A venit în fața noastră în scaunul cu rotile. Și-a început prelegerea întrebându-ne dacă am fost vreodată în închisoare. Ne-am uitat curioși unii la ceilalți și am constatat că avem cel puțin un lucru în comun.

Apoi ne-a spus povestea lui. Fost pușcaș marin, la 27 de ani făcea cursuri de aviație, avea o slujbă pe care o adora, o iubită cu care călătorea în locuri minunate. Era pe șaua unei motociclete Honda, cumpărată cu o zi înainte, când o mașină i-a virat în față. În urma cionirii cu mașina, capacul defect al rezervorului a căzut, benzina a luat foc arzându-i două treimi din suprafața corpului printre care și fața. După patru luni de spitalizare și operații chinuitoare a ieșit din spital cu o înfățișare care cu greu mai aducea cu cel care fusese înainte și cu o parte dintre degete amputate. A continuat să urmeze cursurile de aviație și a obținut un brevet de zbor. Cu o parte din banii primiți de la compania de asigurări și-a cumpărat un avion. În 1975, în timp ce intenționa să-și ducă niște prieteni la San Francisco, din cauza gheții depuse pe aripile avionului pe care îl pilota, acesta s-a prăbușit după decolare, pasagerii scăpând cu răni ușoare iar el rămânând paralizat, într-un scaun cu rotile pentru restul vieții. Acel scaun a fost ani de zile închisoarea lui.

Multora dintre cei cărora le-am povestit această istorie, li s-a părut dificil să imagineze ce curs ar fi putut urma viața acestui om. Dar Mitchell ne-a povestit, mai departe, cum au mers lucrurile. După o perioadă de refacere și împăcare cu situația, s-a gândit că înainte de al doilea accident putea să facă 10.000 de lucruri. Acum nu mai putea face decât 9.000. Către care să-și îndrepte atenția, către cele 1.000 pe care nu le mai putea face sau spre cele 9.000 care erau în continuare accesibile? Retoric.

Așadar, a redevenit o persoană prezentă social, a candidat la primăria micului Crested Butte și a câștigat cu 20 de voturi fotoliul de primar dar cel mai important proiect a fost unul neașteptat.

Crested Butte (foto) este un orășel cu câteva sute de locuitori, mulți dintre ei mineri pensionați, un resort de ski, loc de recreere și cu o natură sălbatică. În timpul mandatului său, AMAX (tot patru litere, sic!), cea mai mare companie minieră din lume în acel moment, a pregătit o investiție de 2B $ într-o gigantică exploatare minieră de molibden, în muntele din apropierea micului oraș. Anticipând dezastrul ecologic care ar fi urmat acestui proiect, Mitchell, primarul unei comunități de câteva sute de oameni, a anunțat că vrea să discute despre proiect cu CEO-ul companiei. Răspunsul companiei a fost „Nu, mulțumim.” Mitchell a pornit o campanie, care a durat patru ani, împotriva acestui proiect minier care ar fi distrus pe lângă munte, întregul echilibru de care locuitorii orașului se bucurau. După patru ani AMAX anunța renunțarea la proiectul minier iar Mitchell a devenit „primarul care a salvat un munte”.

Seamănă cu povestea filmului Avatar? Da, James Cameron s-a inspirat din povestea vieții lui W Mitchell.

Ingredientele succesului său sunt accesibile și firești pentru un om obișnuit: dragoste, muncă, simțul umorului și puterea de a ne accepta așa cum suntem. Mitchell spune, „Nu este despre ce ni se întâmplă, ci despre ce facem cu ce ni se întâmplă.”

Astăzi trăiește în California, este implicat în organizații pentru protecția mediului și își împărtășește experiența în conferințe.

deCiprian Teleman

Anti-inteligența

Inteligența generală este îmbinarea dintre capacitatea de a utiliza informația (memorare, analiză, evaluare etc), măsurată prin IQ și capacitatea de adaptare la mediu, măsurată prin EQ (emotional quotient). Inteligența este o formă de energie. Conversia acesteia în activități subordonate unor obiective contribuie la atingerea acestora.

Anti-inteligența este capacitatea de a face rău deliberat adică de a folosi IQ-ul pentru a transforma mediul în mod distructiv. Poate fi numită o inteligență a răului sau o energie distructivă.

De exemplu:

Un om inteligent (I), atunci când nu este înțeles, încearcă să îmbunătățească modul în care comunică.
Unul anti-inteligent (aI) încearcă să demonstreze sau induce în mod subtil ideea că celălalt nu înțelege.

I: Își asumă răspunderea pentru greșeli.
a-I: Ascunde dovezile, încearcă să convingă că sistemul de evaluare este greșit sau modifică criteriile după care se evaluează greșeala.

I: Când este nevoit să colaboreze cu persoane care nu sunt preferatele sale, caută cel mai bun mod pentru a o face.
a-I: Caută motive pentru a nu colabora și le prezintă într-un mod „convingător”.

I: Se adaptează la regulile comunității din care face parte.
a-I: Încearcă să impună comunității regulile sale sau ignoră regulile comunității.

I: Influențează grupul în interesul grupului.
a-I: Manipulează în interes personal.

I: Își găsește locul într-un grup.
a-I: Nu-și găsește locul și distruge coeziunea grupului prin intrigi bine regizate.

Anti-inteligenții își disimulează cu îndemânare natura negativă încât deseori sunt dificil de identificat. Claritatea principiilor și valorilor unui grup poate revela latura negativă a inteligenței lor pentru a fi izolați sau eliminați din grup.

deCiprian Teleman

Vrei să fii trainer?

Când vezi pe cineva dându-se relaxat cu rolele prin parc iar tu nu te-ai dat niciodată, îți vine să zici că nu e mare scofală, asta până le pui în picioare și iei prima trântă. Același lucru l-ar putea spune unii și despre training, că e ușor să le spui unor oameni ceva ce știi tu bine iar ei să pice pe spate. Asta până ajungi în fața lor și constați la final că nu vine nimeni să te ia în brațe și să-ți mulțumească pentru cât bine i-ai făcut.

Acum douăzeci de ani mă uitam cu o admirație vecină cu invidia la traineri. Îi vedeam ca pe o selecție specială a rasei și a sorții. Erau selectați dintre zeci sau sute de aspiranți, treceau prin evaluări greu de înțeles, prin pregătiri care cereau muncă asiduă, prin stresul primelor livrări și mai ales al primelor evaluări și alte cazne, în mintea mea greu de îndurat pentru membrii obișnuiți ai speciei.

Întâmplarea a făcut să ajung în această lume și să pot vorbi despre ea prin filtrul momentelor trăite de mine de-a lungul a paisprezece ani petrecuți bună parte dintre ei în sala de curs.

Am găsit câteva calități care îi pot asigura unui trainer o carieră de succes.

  1. Profiler sau cu alte cuvinte o capacitate deosebită de evaluare a oamenilor. Trainingul este bidirecțional, chiar dacă uneori nu pare. Pentru a-și atinge obiectivele, trainerul trebuie să înțeleagă cu mare ușurință tipurile de personalitate pe care le întâlnește și să deschidă canale de dialog cu acestea. Un trainer bun este cel care le asigură participanților confortul psihologic necesar învățării și nu cel care îi face să se simtă incomod, arătați cu degetul, apostrofați sau ironizați. Este cea mai ușoară cale de a transmite cunoștințe, de a dezvolta abilități sau de a schimba atitudini.
  2. Fizician. Cu anumite simplificări, un grup de participanți la curs poate fi considerat un sistem izolat. După cum spune fizica, energia nu poate fi produsă, nici distrusă ci doar transformată. În acest sens, grupul are la începutul unui curs o energie care poate fi pozitivă, motrice, atunci când există un interes anticipat pentru acel program sau negativă, de rezistență, atunci când oamenii sunt trimiși fără a li se cere părerea dacă vor sau nu să fie acolo. Rolul trainerului este de a folosi acea energie în cel mai economic mod posibil pentru a-i ajuta pe participanți să obțină schimbările necesare. Când energia este de rezistență trainerul se aliniază cu ea apoi schimbă treptat direcția prin întrebări sau invitații la reflecție, către cea dorită. 
  3. Filosof. O condiție necesară, nu și suficientă, pentru a adopta o schimbare este înțelegerea sensului acelei schimbări. Unele programe livrate de traineri abundă în „ce”, „cum” sau „când” și foarte puțin sau deloc despre „de ce”. Un trainer bun introduce conceptele prin a-i ajuta pe participanți să-și găsească propriile răspunsuri la întrebările cu „de ce” sau mai precis la cele care au legătură cu sensul schimbării.
  4. Medic specialist. Acesta înțelege corpul în ansamblu, relațiile dintre aparate și sisteme, parametrii optimi de funcționare și modul în care aceștia pot fi atinși. Medicul nu tratează simptome ci caută să descopere cauza pentru a recomanda un tratament. Un trainer bun înțelege o organizație în ansamblul ei și știe să ajungă la cauzele lucrurilor care trebuie îmbunătățite. Dacă într-o organizație oamenii se plâng de lipsă de timp aceasta ar putea proveni din volumul mare de muncă, din stilul în care managerii conduc echipele și nu din modul în care oamenii se organizează. 
  5. Jazzman. Chiar cu un design de program bine făcut, cu o analiză bună a nevoilor de pregătire, uneori realitatea din sala de curs este diferită. Un jazzman este un virtuoz dar și un foarte bun cunoscător al temelor muzicale, cele două calități oferindu-i lejeritatea de a improviza. Un trainer bun știe când, cum și cât trebuie să se abată de la „partitură” având în minte obiectivul pe care dorește să-l atingă. Bunăoară în timpul unui program cu o echipă de management ale cărei așteptări sunt să învețe cum să delege mai bine, trainerul descoperă că stilul de comunicare al participanților este ironic, cu note agresive, lucru pe care nu l-a descoperit în etapa de analiză. Atunci el va introduce un intermezzo despre asertivitate pentru a construi delegarea pe o fundație potrivită.

Pot spune, uitându-mă retrospectiv, că în fiecare dintre cele cinci arii, cu un plan bun, cu o execuție de asemenea, oricine poate atinge cote înalte de performanță.

Peste cele de mai sus, pentru o rețetă completă de succes în meseria de trainer, mai este nevoie de ceva, de o dorință puternică de a contribui la o lume mai bună prin a-i face mai buni pe cei din jur.

Îmi salut colegii de breaslă, cu considerație pentru munca pe care o fac!